cires Amar Maxut

Achiz. 2017 - www.pomifructiferibt.ro/index.php/pomi-fructiferi/cires
DENUMIRE SOI: MAXUT
ANUL OMOLOGĂRII: 1994
Sinonime: Amar Maxut.
Originea: Este o selecţie de cireş amar depistată în zona Maxut, comuna Deleni din judeţul Iaşi. A fost omologat ca soi nou în anul 1994 la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Iaşi de către Ludovic Petre şi Emil Rominger. Primele descrieri ale soiului au apărut în anul 1994 şi a fost introdus în cultură în România după anul 1994 în zonele favorabile culturii cireşului din Moldova şi România.
FRUCTUL
 Mărimea: mijlocie pentru soiurile amare (4,5 g), cu D = 15 mm; d = 14 mm; H = 16 mm.
 Forma: cordiform, tipic.
 Pieliţa: neagră, cu puncte pe epidermă puţin vizibile, cu pondere slabă, lucioasă, rezistentă la crăpare.
 Pedunculul: de lungime medie (42 – 45 mm), cu punct pistilar adâncit, subţire, mediu rezistent la detaşarea de fruct, nu picură suc.
 Pulpa: intens colorată, suculentă, sucul roşu închis, cu fermitate medie, cu 21 % substanţă uscată, 14,2% zahăr, 0,7% aciditate, 48,7 mg la 100 g vitamina C şi un intens gust amar, fin aromat.
 Sâmburele: mărime mică, de formă larg eliptică, semiaderent.
 Maturarea fructelor: în decada a III-a a lunii iunie, la 7 – 10 zile după soiul Amara.
POMUL
 Vigoarea: mijlocie, cu port etalat şi o densitate mijlocie a ramurilor, cu frunziş bogat.
 Rezistenţa la boli: Soiul este rustic, rezistent la ger, secetă, monilioză şi tolerant la antracnoză.
 Înflorirea: timpurie, fiind un bun polenizator pentru soiurile cu înflorirea la început de sezon.
PRODUCŢIA ŞI UTILIZAREA
 Caractere agronomice: Intră pe rod timpuriu, rodeşte abundent şi constant. Se recoltează uşor, în perioadele secetoase şi la maturitatea deplină, fructul se desprinde uşor de peduncul fără supurare.
 Utilizarea: Este un excelent soi pentru industrializare, folosit pentru dulceţuri, lichioruri, sucuri naturale etc.